Ani la rândul m-am luptat cu ceea ce astăzi pot numi clar și răspicat perfecționism, doar că la început de carieră nu știam să identific că este ceva în neregulă și că goana aceasta permanentă spre mai bun și mai bine nu-i totdeauna soluția cea mai potrivită.
N-aș vrea să fiu înțeleasă greșit pentru că, nici pe departe, nu sunt adepta stagnării. Cred că învățarea echilibrată, continuă și bine dozată poate fi „secretul” pentru o viață profesională și personală împlinită. Îți recomand însă să fii precaut și să nu cazi în plasa perfecționismului, pentru că granița este uneori foarte fină.
Mai jos, voi face o sinteză a unor recomandări pe care le consider utile și despre care cred că te pot ajuta să faci diferența între un lucru bine făcut și mania perfecționismului. Multe dintre ele le-am trăit pe pielea mea de-a lungul celor 17 ani de experiență în recrutare și resurse umane. Sper să-ți fie de ajutor.
Ajustează-ți standardele și așteptările
Adam Grant spune că perfecționiștii au mult mai multe șanse să ajungă în pragul unui burn-out decât să îmbrățișeze noi provocări și oportunități. Este cât se poate de adevărat. Inclusiv eu am fost acolo și am întâlnit mulți profesioniști, care, în drumul lor spre excelență, au cedat.
Decât să te oprești definitiv, cred că este mai sănătos să te cunoști, să-ți înțelegi ritmul, să-l ajustezi și, de ce nu, să-ți accepți limitele. Știu că societatea pune enorm de multă presiune pe tot ceea ce înseamnă depășirea limitelor și ieșirea din zona de confort. Doar că progresul se face cu pași mici și constanți, pentru suntem construiți după un anumit ritm atât fizic, cât și intelectual, și este mai important să acceptăm ce putem face și ce nu. Îți recomand să-ți faci recurent o autoevaluare cât mai realistă, cu creionul pe hârtie, astfel încât să-ți stabilești obiective pe care să le duci la îndeplinire.
Cere feedback de la oamenii în care ai încredere
Relațiile cu oamenii atât pe plan personal, cât și profesional pot fi extrem de benefice, dacă le cultivăm cu încredere, deschidere și empatie. Spre exemplu, ai de făcut o prezentare importantă pentru compania în care lucrezi. Muncești la ea de două zile, însă nu ești mulțumit de rezultat. Într-o astfel de situație, îți recomand să le-o arăți înainte unor colegi în care ai încredere sau chiar superiorului tău. S-ar putea să primești un feedback mult mai bun decât ai fi crezut, iar prezentarea să fie deja într-o formă foarte bună. Tot în urma unei astfel de discuții poți descoperi că, în loc de două zile de lucru, una ar fi fost suficientă, dacă perfecționismul nu ți-ar sufla adesea în spatele urechii.
Te încurajez să ceri feedback, fără să te simți stânjenit sau chiar inferior în fața celorlați. Acceptă că ai doar un task de dus la îndeplinire și că acesta nu te definește în totalitate. De asemenea, o părere venită din exterior s-ar putea să-ți aducă doză utilă și importantă de claritate.
Nu te mai compara cu ceilalți
Tot aud, în ultimul timp, discuții despre cât de nesănătoasă este competiția, mai ales într-o societate în care să iei nota 10 este în continuare ceva foarte râvnit. Competiția este bună în măsura în care este bazată pe principii sănătoase și nu se transformă în obsesie. Teddy Roosevelt spunea așa: “Comparison is the thief of joy”. Simt că rezonez cu acest citat pentru că, în ultimă instanță, comparația nu aduce decât nefericire. Totdeauna vor exista colegi mai buni ca tine, cu funcții mai înalte sau care câștigă mai mult. Vei întâlni adesea oameni care îți vor spune ce înseamnă succesul și ce să faci ca să reușești. Dar aceea este doar povestea lor care pe tine nu te definește, pentru că tu ai alte valori, alte dorințe și poate urmărești un set de obiective total diferit.
Întreabă-te în permanență de ce faci ceea ce faci
Cu alte cuvinte, ia-ți constant pulsul. Verifică dacă lucrurile pe care le faci în acest moment coincid cu ceea ce simți și pe interior. Caută acel sens care îți aduce bucurie, pentru că altfel vei pierde legătura cu tine.
În 2011, după câțiva ani de muncă extenuantă despre care am mai povestit, am plecat în India să încerc să înțeleg ce am nevoie și cum pot face să aliniez dorințele cu realitate. Cred că cel mai important lucru pe care l-am înțeles în acea perioadă este cum să stau de vorbă cu mine, cum să-mi ascult mintea și corpul și cât de necesar este să fac astfel de exerciții constant. Poate te vei întreba care este legătura cu subiectul articolului, însă consider că atâta vreme cât ai o relație sănătoasă cu tine însuți/ însăți, știi pentru ce muncești și ai o perspectivă în legătura cu ce va urma, vei evita problemele asociate perfecționismului: anxietate, burn-out, stres, temeri și nesomn.
Privește lucrurile cu recunoștință
De-a lungul timpului, am realizat că atitudinea cu care privesc ceea ce mi se întâmplă contează foarte mult. Am renunțat la încrâncenare și la nemulțumirea constantă – sigur că am avut eșecuri, că am făcut greșeli și că voi mai face; însă în egală măsura există nenumărate lucruri de care sunt mândră – proiecte reușite, o familie minunată, relații autentice cu oameni de la care am învățat multe – și pentru care ar trebui să fiu recunoscătoare.
Așadar, îți recomand să înlocuiești critica cu recunoștința. Când ești recunoscător pentru ceea ce ai obținut, devine mai ușor să pui lucrurile în perspectivă și să începi, în mod activ, să lucrezi pentru ele. Ca să nu mai menționez că sunt atâtea studii care au demonstrat că împăcarea de sine și practicarea recunoștinței îți îmbunătățesc sănătatea, reduc nivelul de stres și prelungesc speranța de viață.
***
Știu că nu-i ușori să scapi de povara perfecționismului într-o lume în care viteza cu care se schimbă lucrurile a devenit uluitoare. Tot ce mai pot adăuga este că oricât de bine ai vrea să faci un anumit task, tot timpul va exista cineva nemulțumit. So, shake it off!