La fel ca mulți alți oameni, am fost și eu prinsă, la începutul carierei, în spirala în care, pentru că nu aveam experiență, am învățat uneori fără să mai țin cont de limite și am internalizat fiecare feedback (de multe ori, venit ca o sancțiune mai degrabă decât ca o modalitate de a mă ghida), până la a mă pierde complet.
Cred că aici putem cădea foarte ușor într-o capcană. Învățarea sănătoasă și dezvoltarea armonioasă în viața profesională nu ar trebui să ceară sacrificiul a cine suntem în rest.
Riscăm să muncim enorm în primii ani de carieră, pentru ca în jur de 30+ ani să devenim deja blazați, suprasolicitați de un job care ne-a consumat deja toată energia. Or învățarea este un proces continuu, de care avem nevoie în egală măsură și ca seniori.
Așa că unde este buna măsură a procesului de dezvoltare profesională și cum să abordăm învățarea astfel încât să nu ne oprim niciodată din creștere?
Definește foarte bine cine ești și ce îți dorești.
Pare cel mai simplu lucru de pe lume, dar este cel care uneori ne încurcă cel mai tare. Clarificarea foarte bună a lucrurilor pe care le ai de oferit, a intereselor și abilităților tale, dar și a ceea ce îți dorești să îți iei dintr-un job este punctul cheie de la care pornește orice proces de dezvoltare în carieră și de la care poți începe să construiești prin învățare.
Iar dacă ajungi într-un punct în care nu mai ești sigur de plusurile tale, stai, gândește-te și întreabă-te: la ce sunt eu bun? Ce spun ceilalți despre mine? Pentru ce mă apreciază? Sigur o să descoperi punctele tale forte, pe care e important să le aliniezi cu natura jobului tău.
Fii curios.
Un lucru subestimat în viața noastră profesională: curiozitatea. Sigur, poate că nu știi tot ce știu colegii tăi cu experiență; poate nu ai încă îndemânarea sau rapiditatea lor, însă fii curios să descoperi. Poate că ceea ce ei au învățat în 10 ani, tu vei putea să înveți într-unul singur.
Mai important – păstrează-ți curiozitatea vie, indiferent de anii de experiență. Și, dacă simți că energia și curiozitatea nu mai sunt acolo, întreabă-te dacă nu cumva acesta e semnalul că e nevoie de o schimbare.
Acceptă minusurile.
E important să înțelegem cât mai rapid că idealul este doar atât: un ideal. Avem nevoie de echilibru și să ne conștientizăm minusurile, pentru ca apoi să le acceptăm și să putem construi mai departe. La fel este valabil și pentru joburile pe care le căutăm: întotdeauna vor fi plusuri și minusuri. Important este să vedem la ce suntem dispuși să renunțăm, cu ce minusuri putem trăi și ce plusuri căutăm de fapt.
Păstrează-ți mintea limpede.
Dozează-ți energia. Cariera este un maraton, nu un sprint. E nevoie să te adaptezi, să fii maleabil, dar nu să devii total altcineva. Trece totul prin filtrul personal, dă-ți timp, ai răbdare, întreabă-te care este lecția din fiecare experiență. Nu te lăsa purtat de val și luat pe sus; doar te vei trezi uzat și lipsit de energie în câțiva ani.
Dezvoltă-ți abilitățile.
Hrănește-le, citește, descoperă. Dacă mă raportez la calitățile pe care piața muncii le apreciază cel mai mult în acest moment, îți recomand să fii atent la receptivitatea la nou, flexibilitatea și capacitatea de a te replia după un eșec. Nu trage după tine vinovății care te țin în loc, învață-ți lecția și mergi mai departe.
În cazul profesioniștilor cu experiență, capacitatea de adaptare – pe care tindem să o pierdem odată cu avansarea în carieră, rigidizându-ne în cerințe, obiceiuri și moduri de lucru deja stăpânite – și maturitatea emoțională sunt două dintre lucrurile cele mai valoroase. Se caută lideri capabili să ia cea mai bună decizie a momentului, fără să își dorească perfecțiunea cu orice preț, și care să facă față ambiguității.
Întreabă-te mereu „de ce”.
Acest lucru ține de autocunoaștere și de introspecția continuă. Să știi ce funcționează pentru tine, să verifici mereu dacă ești în continuare aliniat cu cine ești și cu valorile tale, să poți să provoci status quo-ul – sunt lucruri care țin tot de un proces sănătos de învățare și creștere.
„Să te duci la serviciu ca acasă”.
Când eram mică, tata mi-a dat un sfat căruia, inițial, nu i-am deslușit sensul: „Să te duci la serviciu ca acasă”. În cele din urmă, mă întorc la vorbele tatălui meu, pe care le-am înțeles mai târziu, după ce am trecut la rândul meu prin mai multe experiențe profesionale de tot felul.
E important să-ți găsești un loc unde te poți desfășura, unde poți să fii tu așa cum ești, ca să nu te trezești cu un ghem în stomac în fiecare dimineață.
Nu cred în delimitarea strictă între viața profesională și cea personală – la fel cum nu cred nici în „the job is the new hobby”: nu suntem persoane diferite la job și nu ne dăm jos o mască atunci când ajungem acasă.
Fii tu, onest, cinstit cu tine și egal în părerile tale, indiferent unde te afli. Asta îți va crește stima de sine în final.
***
Viitorul este al celor care nu se opresc din învățat.
Însă ca asta să se întâmple, este nevoie să avem o abordare echilibrată și sănătoasă de învățare și dezvoltare în carieră. Asta ne poate face mai fericiți și mai optimiști. Ne poate da sentimentul că, în sfârșit, trăim și lucrăm așa cum suntem.
E important doar să știm că asta e în puterea noastră. Până la urmă, ești administratorul propriei vieți profesionale, stă în puterea ta s-o dezvolți după așteptările tale. Sigur, angajatorul are planul lui pentru tine și este foarte bine să îl știi și să îți fie clar. Însă e bine ca și tu să ai planul tău, în care să poziționezi corect și să integrezi armonios planul angajatorului pentru tine.
Asta înseamnă o piață de muncă echilibrată, cu oameni sănătoși, mulțumiți, care dau ce e mai bun profesional și care au o viață împlinită.