Scriu acest articol intr-un moment dificil pentru mine insami, dupa o zi grea din punct de vedere emotional. Nu va fi un articol de retete care sa te ajute sa iei decizia perfecta, nici o asigurare ca poti avea vreodata toate solutiile indiferent de problema…Este mai mult o pagina de jurnal, o confesiune de antreprenor cu 5 ani de experienta «in bransa», un moment de reflectie, care sper sa va ajute prin faptul ca, poate, va veti regasi si nu va veti mai simti singuri in acest context dificil de pandemie…
Astazi explicam unuia dintre membrii echipei ca si eu am nevoie sa aud «Felicitari!», o vorba buna, o incurajare. Si il rugam sa-mi dea un exemplu despre cand m-a felicitat in ultimii doi ani de colaborare. Iar raspunsul a venit surprinzator…. <Ooo, dar asta nu este datoria mea… ». Cred ca o astfel de abordare este reprezentativa pentru o scara destul de larga de angajati din Romania. La noi Liderul sau Managerul, depinde de situatie este vazut ca un Supraom, responsabil sa laude, sa critice, sa stie tot, sa aiba doar succes, caci nu-i asa, nimeni n-ar urma un lider care e «slab», care ar recunoaste ca nu are o solutie, care ramane uneori fara speranta….
In aceasta pandemie, liderii se confrunta cu dificultatea (evit intentionat eufemisticul «provocare») de a lua decizii dificile, nepopulare, poate indraznete, creative, nebunesti, rapide. Este o furtuna care sleieste si oboseste. Si totusi, liderul va trebui sa ramana lucid si sa mai aiba business-ul si echipa si dupa ce lucrurile se vor mai linisti.
Cum? Cum facem asta? Cateva posibilitati…
1. Pe mine ma ajuta sa revin la «bare necessities», la «basics» : am casa, am masa, copiii sunt sanatosi, sotul inca ma iubeste, parintii sunt bine. Si de asemenea, sa am in minte ca am un scop mai presus decat un task zilnic sau o decizie de moment: imi place sa fiu de folos, sa ajut oameni, sa contribui la educatia tinerilor.
2. Am citit in cartile despre Auschwitz ca in final a supravietuit cei care au avut un scop mai presus, mai nobil decat viata proprie, despre cei care au incercat sa-i salveze pe altii (recomand cartea «La Nuit», Elie Wiesel, un autor american de origine romana, nascut in Sighetul Marmatiei, castigator al Premiului Nobel pentru Pace, 1986).
3. Fiecare zi este o noua pagina din cartea vietii noastre iar ceea ce s-a intamplat in trecut nu ne poate tine prizonieri decat daca persistam si rememoram. Atunci am fost alte persoane si gata….
Uneori ii cer raspunsuri baietelului meu de 4 ani, ma destinde sa-i explic ce simt iar apoi sa aud propunerile lui de rezolvare. Intr-o zi mi-a spus «Orice faci, eu cred ca trebuie sa faci ce vrei…». Atat de simplu, cu atata candoare…Ma bucur de un ceai cald, un dus, dimineata de o cafea savuroasa, atat de multa bucurie poate fi in a savura un moment.
4. Citesc cu nesat carti (Acum sunt la «Creativitatea serioasa» a lui Edward De Bono)…uneori imi place sa deschid la intamplare o carte si sa citesc un pasaj pe care imi pica ochii, considerand ca acela este mesajul pe care mi-l transmite Providenta. Si de multe ori se nimereste, sa stiti.
5. Miscarea este benefica si am bineinteles modul meu (yoga, daca sunteti curiosi), pentru ca lucreaza muschii din corp iar a face un stretching muschilor si a-I destinde, actioneaza inevitabil si asupra mintii, pentru ca tensiunile mentale incordeaza involuntar muschii si se transforma in senzatie fizica. Astfel ca actionand sa detensionezi muschii, fizicul, se detensioneaza de fapt si mintea. Incercati!
In incheiere, vreau sa va marturisesc ca uneori nu functioneaza nimic, dar asta ma tine cateva ore poate si apoi, mai ales daca trece o noapte, cafeaua de dimineata e o noua bucurie. Si gata, sunt fresh! Cred ca e important sa ne acceptam cu bune si cu rele si sa nu ne pierdem energia de a mai incerca si a doua zi…esecul de ieri nu este un impediment pentru reusita de azi. Din contra, o sustine.
Nu e roz, e greu, este foarte greu uneori sa fii lider, dar avem intotdeauna optiuni: sa renuntam (si nu e nimic gresit in asta, nici rau, e chiar o super optiune daca ni se potriveste) sau sa continuam si sa ne bucuram de drum.
Alege-ti calea, nimic nu trebuie…
Cu drag, intelegere si solidaritate,
Angela Ghircoias