In primul rand, tuturor celor care se regasesc in acesta situatie doresc sa le transmit ca mai devreme sau mai tarziu aproape fiecare persoana de pe Planeta va trece printr-un astfel de moment, fie la inceputul carierei, la 40+ ani sau atunci cand se muta intr-un alt oras, se desfiinteaza firma etc.
Este parte din viata si desi neplacut, cu posibilitate de solutionare cu minim trei conditii: increderea in sine si in valoarea pe care o poti aduce, dorinta de invatare continua (nu exista limita de varsta pentru asta) si seriozitatea cu care persoana se pregateste pentru a-si prezenta « oferta » = cumulul abilitatilor pe care le are, experientei acumulate si a motivatiei pe care o are de a se alatura unui alt angajator.
Pe parcursul acestui drum, vei primi si refuzuri. As compara aceste refuzuri cu impedimente pe care le gasim pe orice carare de munte, atunci cand urcam. Ne surprind, ne obosesc, ne fac sa ne pierdem echilibrul dar….sunt doar o parte din drum si nu esentialul.
Considerati ca sunteti printre ghinionisti? Daca veti citi cate ceva despre biografiile lui Walt Disney (demis pentru ca nu era suficient de creativ), Steve Jobs (demis de compania pe care a reorganizat-o ulterior cu success) sau Julio Iglesias (era fotbalist si s-a accidentat grav nemaiputand continua cu acest sport), veti afla ca fiecare a ratat ceva major pentru a ajunge cine sunt.
Cum sa faci fata refuzului?
1. Raspunde-ti cu sinceritate daca ceea ce ai « ratat » se plia pe ceea ce cautai cu adevarat.
Poti descrie in detaliu viitorul tau job? Daca nu, inseamna ca nu ti-ai conturat o ideee clara despre ce cauti si ca atare, nu ai cum sa gasesti si poate chiar si Angajatorul care te-a refuzat a inteles asta.
2. Uita-te pe CV-ul tau: i-ai dedicat destul timp? Tu te-ai angaja? Te reprezinta? Te prezinta suficient de potrivit? (Potrivit = nici « overselling » nici « underselling », adica nici nu te prezinta peste capacitatile tale reale, nici nu te dezavantajeaza). A crea asteptari gresite te poate dezavantaja major in cazul unui interviu.
3. Intelege ca refuzul inseamna « nu te potrivesti cu agenda mea de acum », dar nu inseamna o evaluare a capacitatii tale profesionale intrinseci. Este un reper luand in considerare un set de asteptari precise, nu o grila generala.
Cateva motive de refuzuri :
- Incompatibilitate cu viitorul sef: acesta este sub nivelul tau de pregatire/ incompatibil dpdv caracter (adica poate prea autoritar fata de ce ai accepta tu, sau cu o directie total diferita de ce ape care o cauti tu etc.) ;
- Grila salariala sub asteptarile tale ;
- angajatorul are impresia ca nu esti suficient de motivat/a pentru postul pe care il ofera. Acest punct este crucial si principalul pentru care candidati foarte bine pregatiti « tehnic » pierd in fata celor care sunt « decent pregatiti » dar mult mai motivati.
- Mediu de lucru diferit fata de cel cu care ai fost obinuit/a iar angajatorul prefera sa nu-si asume riscul (mai alert, mai lent, mai strict, mai ambiguu etc.)
4. Concentreaza-te pe ce ti-a adus experienta interactiunii si nu pe refuz. Nu te lasa franat ci vezi-ti de drum, de obiectiv. Acorda-i dezamagirii spatiu, exprim-o dar incheie capitolul, ridica-te si mergi mai departe. Discuta cu un prieten, un membru al familiei, un recruiter pentru a trece mai usor prin experienta.
Inglobeaza ce ai invatat din refuz si ajusteaza-ti viitoarele experiente in concordanta.
5. Analizeaza-ti asteptarile de la angajator: tintesti conform experientei si abilitatilor tale sau esti intr-o zona in care nu ai asa multe sanse? Ce am observat in Romania este idealismul si lipsa de flexibilitate de ambele parti: Angajat si Angajator. Incearca sa te pui si in « papucii » Angajatorului. Acelasi sfat am si pentru angajator si te asigur ca i-l prezint constant….
6. Crede in tine cu adevarat, va fi molipsitor! Pare banal dar este principalul motiv pentru care cei care primesc cateva refuzuri isi pierd speranta si energia de a continua si petrec mai mult timp in tristete decat in actiune.
Cu energie si speranta,
Angela Ghircoias