Deși lucrez de 17 ani în recrutare, sunt jurnalistă de profesie. M-a atras dintotdeauna acest domeniu și consider și astăzi că este o meserie extrem de frumoasă. Nu am mers mai departe pe acest drum, dar abilitățile pe care le-am deprins studiind jurnalismul mi-au fost extrem de folositoare în carieră.
Cred că un om de recrutare bine pregătit ar trebui să-și dorească să cunoască cât mai bine persoana din fața lui, să-i înțeleagă agenda și să o transmită angajatorului – o practică pe care am șlefuit-o în facultate. Din păcate, sunt multe situații în care acest lucru nu se întâmplă, iar interviul de angajare nu decurge într-o manieră corectă și echilibrată.
Dacă vrei să nu-ți dai demisia în primele trei luni după ce te-ai angajat, fii atent la ce-ți transmite potențialul angajator în timpul interviului. Mai jos, voi prezenta acele red flags care ar trebui să te facă să te gândești de două ori înainte să accepți un job. Cu siguranță, lista nu este exhaustivă, iar lucrurile pot varia în funcție de context, însă cred că te va ajuta să ai câteva repere după care să te orientezi.
Lipsa unui job description clar și bine pus la punct
De curând, am avut o discuție cu un angajator din Sibiu care, teoretic, se afla în căutarea unui contabil; când l-am întrebat care este portretul angajatorului pe care și-l dorește nu a fost capabil să răspundă, motiv pentru care am refuzat colaborarea cu el.
Dacă te confrunți cu o astfel de situație în cadrul unui interviu, iar persoana din fața ta nu vrea sau nu reușește să articuleze detalii concrete despre ce presupune rolul respectiv, sfatul meu ar fi să nu mergi mai departe. Un astfel de comportament are mai multe explicații. Este posibil ca acel angajator doar să testeze piața, fără să-și dorească să angajeze pe cineva la finalul procesului de recrutare; sau caută o persoană care să facă munca a trei oameni, lucru absolut imposibil, în contextul în care trăim astăzi și în care informația se schimbă extrem de rapid. Și nu în ultimul rând, s-ar putea să fie un om de recrutare slab pregătit sau situat destul de jos pe scara ierarhică și nu știe ce are voie sau nu să comunice. Din nefericire, mulți dintre cei care lucrează în departamentele de resurse umane nu înțeleg în totalitate cum funcționează business-ul în care se află și nu reușesc să transmită un mesaj articulat despre companie sau rol.
Lipsa interesului real față de candidat
Mă bucur tare mult de fiecare dată când stau de vorbă cu foști colegi care au lucrat la EuroTriade și care îmi spun că au simțit încă din faza de interviu că eram real interesată de cine sunt și ce-și doresc.
Așadar, atunci când mergi la un interviu, este important să simți că angajatorul vrea să te cunoască, dincolo de ceea ce a citit în CV despre tine. Pe de o parte, cel mai la îndemână este să-ți pună întrebări, să afle ce-ți dorești și să te asculte cu deschidere și curiozitate. Pe de altă parte, ar trebui să-ți permită să adresezi întrebări, să-ți răspundă cu transparență și să te ajute să înțelegi care este valoarea pe care rolul respectiv o va duce în viața ta profesională. Mai multe decât cifre, competențe și CV-uri pompoase, conexiunea și autenticitatea pe care le simți în timpul unui interviu spun multe despre companie și job.
Salariul – subiectul interzis
Trebuie să recunosc, aspectul acesta s-a îmbunătățit mult în ultimii în România. Salariul ar trebui să fie întotdeauna un subiect inițiat de angajator și nu de candidat. Dacă acest lucru nu se întâmplă, îți recomand să ceri mai multe detalii despre pachetul de beneficii, însă formulează propoziția ca o întrebare, nu ca o cerere.
Există și situații în care ești ofertat sau ești întrebat care sunt așteptările tale financiare, după ce ai primit confirmarea că tu ești alesul. Asta arătă ca acel recruiter nu a fost tocmai cel mai agil. În situația în care nimeni nu pomenește nimic despre salariu, este cât se poate de evident că scopul companiei este altul: acela de a explora piața, fără să ducă procesul de recrutare la bun sfârșit.
Când eu însămi primesc întrebări de la posibili candidați despre nivelul salarial al unui anumit loc de muncă, încerc să le dau un răspuns echitabil. De cele mai multe ori, le spun că nu am acordul companiei să distribui informații exacte legate de buget, dar ce pot face este să le validez așteptările: dacă sunt în buget, peste buget sau cumva la punctul de întâlnire.
Apariția întrebărilor nepotrivite
De curând, am vizionat un clip video pe LinkedIn în care manageri bărbați încercau să răspundă la tot felul de întrebări nepotrivite care, în general, sunt adresate femeilor în timpul unui interviu. „Care este primul lucru pe care-l faci dimineața?”, „Ai copii sau intenționezi să devii mamă în curând?”, „Cum te relaxezi?” – acestea sunt câteva dintre întrebările pe care le primesc femeile și care nu ar trebui să devină obiect de discuție la un interviu. Sigur că aici intervin aspecte discriminatoare, însă, indiferent că ești femeie sau bărbat, lucrurile care țin de viața personală nu ar trebui abordate.
Lipsa de respect și de considerație față de candidat
Știi vorba aia ‘’The common sense is not so common.” Sub umbrela bunului-simț intră multe lucruri care îți pot da de gândit despre cultura din interiorul unei organizații. De la ora la care programează un interviu – dacă este după ora 18:00, probabil lucrul peste program este o practică recurentă –, până la faptul că se prezintă cu întârziere la întâlnire, fără ca măcar să-și ceară scuze. De asemenea, dacă procesul de recrutare durează foarte mult, înseamnă că lucrurile în acea companie se mișcă foarte lent. În plus, dacă trec mai mult de două săptămâni fără să primești vreo veste de la angajator (chiar și dacă este un refuz), denotă lipsă de respect și de promptitudine sau lipsă de resurse (un lucru care arată subdimensionarea numărului de angajați în comparație cu volumul de muncă).
Dacă simți că angajatorul se comportă cu tine cu superioritate, dacă ai senzația că îți dă lecții și îți spune care ar trebui să fie așteptările tale sau dacă îți transmite faptul că ești doar un alt lucru de bifat pe lista lui de priorități, întreabă-te de două ori dacă îți dorești să te alături acelei companii. De foarte multe ori intuiția poate fi salvatoare, iar prima impresie se dovedește adevărată.
***
Chiar dacă un interviu nu se transformă într-un job, cred că ar trebui să fie o experiență valoroasă pentru ambele părți. În fond, interviurile sunt un adevărat prilej de employer branding pentru companii, iar pentru angajați oportunități prin care se cunosc mai bine și înțeleg mai clar ce-și doresc.